Bujor

UITĂ…

Uită clipe fericite,

Dacă ai avut?

Clipele în doi trăite,

Nu mai sunt demult.

Uită lungi poveşti din seri,

Când n-aveam ce face,

Limitându-ne plăceri,

Vino iar încoace.

Uită că exist pe lume,

Nu te necăji,

Dintre valurile-n spume,

Iarăşi teafăr voi ieşi.

Uită totul. Fără amintiri,

Din minte mă şterge

Timpul fără reveniri,

Înainte merge.

Uită vechi filozofii,

Instabile fraze,

Din a mele poezii,

Cu reale ipostaze.

Uită, calcă în picioare,

Sentimente pure,

Amintiri frumoase. Oare,

De nuanţe dure?

Uită ultimul sărut,

Şi pe primul uită,

Să rămân necunoscut,

Fii tu cunoscută.

Uită gingaşe cuvinte,

Izvorâri spontane,

Nu le ţine toate minte,

Cifrele romane.

Uită chipul meu timid,

Ochii mei saşii,

Uită totul ce-i splendid,

Sau urât mai ştii?

Uită şi treci cu vederea,

Trebuie gândire multă,

Iată că eu rup tăcerea,

Şi îţi spun, doar UITĂ!

16 Noiembrie 1965

DRAGOSTE ETERNĂ…

Dragostea mea , de atâţia ani,

Lângă tine sunt mereu şi voi fi,

Chiar când nu voi exista,

Voi rămâne lângă tine.

Spre tine mă cheamă,

Glasul adâncului,

Misterios parcă.

Tunetul puşcăturilor de dinamită,

Când mă relaxez o clipă,

După efort, tu mă alinţi,

Cu trosnete, din încheieturile,

ARMĂTURILOR.

Întotdeauna când plec de la tine,

Soarele mă-ntâmpină zâmbitor,

E întuneric la tine,

Dar tu îmi zâmbeşti,

Prin gurile de galerii.

Ochii tăi sunt minuscule firicele,

De aur care sclipesc în LUMINA,

Lămpii de carbid,

La tine totul e splendid.

Eşti frumoasă ca o zână,

Iar eu te iubesc aşa cum eşti,

Eşti iubită frumoasă mină.

În pieptul tău bat mii de inimi,

De oameni, de perforatoare,

Sau de diferite motoare.

Totul pulsează cu o frecvenţă

Regulată, care ne face, ca noi toţi,

Să te IUBIM mai mult,

Iar tu să fii mai atrăgătoare,

Să ne laşi să scoatem,

De la sânul tău comorile,

Ce stau ascunse de veacuri.

Trebuie chiar de nu vrei.

Noi vom învinge duritatea

Rocilor şi vom scoate la

Lumină, comorile tale,

TEZAURIZATE.

Baia de Aries 13 Iulie 1965

CONSTATARE

Ce frumos vă şade vouă,

Suflete indiferente,

Chiar de ninge sau de plouă,

Voi rămâneţi tot latente.

Nu simţiţi mişcări vioaie,

Nemişcate-n sentimente,

Fie viscol, fie ploaie,

Voi rămâneţi tot latente.

De dureri nici nu vă pasă,

Chiar de zilele-s incerte.

Zi urâtă sau frumoasă,

Voi rămâneţi tot latente.

De iubire nici poveste,

Alte gânduri mai concrete,

De a-ţi vrea să se ateste,

Voi rămâneţi tot latente.

                               18  Mai 1965

ESTIVALĂ…

Căldură toridă. E vară,

Razele de soare te-nţeapă,

Ce linişte şi cald e afară,

                     DIN APĂ.

Te arunci ca un peşte,

Scăpat cumva din plasa ruptă,

În râul ce liniştit unduieşte,

SUB STÂNCĂ.

În jur totu-i aprins,

De căldură pietrele crapă,

Când din greşeală le-ai împins,

ÎN APĂ.

În oraş căldură mare,

Asfaltul crapă sub talpă,

Chioşcuri de răcoritoare,

VÂND APĂ.

Toată lumea trage la ştrand,

În foarte mare grabă,

Fug toţi de soarele cald,

                     LA APĂ:

TURDA BĂI    August  1963

SONET MINIER

Sclipitoare în lumină,

Rocile ce mă-nconjoară,

În contrast cu timpul de afară,

Eu mă simt mai bine în mină.

Chiar de munca nu e uşoară,

Mulţumirea ţi-e deplină,

Când în roca cristalină,

Simţi o trepidaţie ce te înfioară.

Când iau un bulgăre minereu,

Muşchii se încoardă şi prefer,

Să simt că aş munci mai greu.

Şi orice piatră mi se pare giuvaer,

Căci simt adânc în pieptul meu,

Pulsând o inimă adevărată de miner.

19  Octombrie  1963

SUPREMAŢIE

OMUL? UN ATOM!

Nu dintr-o oarecare moleculă,

El transformă totul  în nou,

Şi zboară spre lună.

Piedici nu are în cale,

Pentru el totul se poate,

Viaţă mai lungă, din noapte,

El face o nesfârşită zi,

Căile din spaţii astrale,

Enigme nu vor mai fi.

Şi pe toate în parte,

Cu asalt le va cuceri.

Apele transformă-n lumină,

Iar continentele pustii,

Vor deveni,

O înfloritoare grădină.

Viaţa ne va fi fericire,

Eternă cum s-a visat,

Mereu în veşnică-nflorire,

Şi-n veşnic asalt.