LINIA VIEŢII
acrostih
Lut am fost, lut sunt şi voi rămâne.
Eroziunea vieţii lungi tot mă răpune
O zi, o treaptă înspre mâine.
Nu ştiu cât voi trăi pe lume.
Temeri, mi-s gândurile toate.
Evazive totuşi fără rezonanţă.
Mă mir că nu se pierd în noapte.
În infinit fără distanţă.
Humă sunt, dar, voi deveni ţărână,
Alte vieţi din mine vor apare,
Indiscrete plante prin rădăcină
Libere vieţi vor reveni în soare.
Octombrie 1966
Unde sunteţi voi dragi colegi,
Din anii când eram la şcoală?
Şi aşteptam cu inimile reci,
Pe doamna PROFESOARĂ.
Voi poate nu vă amintiţi,
Când de o palmă doar eram,
Iar ÎNVĂŢĂTOAREA zicea, citiţi:
Prima literă din ABECEDAR.
Acuma poate aţi uitat,
Atunci eraţi de-o şchioapă,
Şi vă chemam să vă scăldaţi,
La CIOFU-n vechea troacă.
Acum sunteţi la LICEU,
În şcoli profesionale,
Şi cunoaşteţi că e greu,
Ca la prispa casei tale.
Voi aţi uitat c-am fost colegi,
Dar n-aţi uitat cred şcoala,
Priviţi-mă cu ochii reci,
Cum ne privea şi PROFESOARA.
ZLATNA 1958
Prin umbra răchiţilor vechi,
În farmecul acesta feeric,
Mă cheamă dorul hai-hui,
Să umblu bezmetic.
Dacă de pe deal privesc,
Câteva căsuţe răsfirate,
Se lasă-n amurg întuneric,
Şi parcă fantome sunt toate.
Dar ce mă face a plânge?
Când amintirile se scurg,
Inima-n piept mi se frânge,
Şi-mi apare al vieţii tumult.
De ce? Mă întreb pe mine,
Oare nu ştii că mă cheamă,
Aceste dealuri bătrâne,
Ce nimănui nu dau seamă.
Şi CIOFUL pârâu mocirlos,
Ce unduieşte printre răchiţi.
Ah! Peisajul acesta frumos,
Vă rog să nu mi-l răpiţi!
Degeaba îl păstrez în amintire,
Acum privind bătrânul ARIEŞ,
Din inima plină de iubire,
Copilărie nu dispari în veci.
TURDA 1963
În memoria veşnică a mamei mele,
Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.
Cu mâini albe muncitoare,
Îmi cântai un cântec să adorm,
În somn îmi apăreai o floare,
Şi-n vis un înger păzitor.
Mi-apari în minte ca acum,
Râzând ţinându-mă în braţe,
Urându-mi în viaţă drum bun,
Dar tu te-ai despărţit de viaţă.
M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Si-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.
C-un gând ca ăsta ochii ai închis,
Ştiai ce greutăţi m-aşteaptă,
Ţi-ai dat viaţa-ntr-un surâs,
Şi ai plecat pe lumea ceealaltă
ZLATNA1958
S-au rupt enorme bariere,
Şi-a năvălit lumina,
În mijlocul acestei ere,
Te-ai ivit CRISTINA.
În haosul de nedescris,
De voioşie plină,
Triumfătoare ai descins,
Angelică CRISTINĂ.
O rază plină de splendoare,
Cu strălucirea ta divină,
Pentru mine ai fost Soare,
Prietenă CRISTINĂ.
Ce frumos e să visezi,
Dar nu asta îmi e vina,
N-aş vrea să te eclipsezi,
Tocmai tu CRISTINA.
Şi al durerilor crunt val,
Lângă tine se alină,
Dar acum tu eşti ideal,
Frumoasă CRISTINĂ.
8 August 1966
RĂZBUNAŢI-VĂ
Zamolxis scoate-ţi spada ruginită,
Cobori asupra mea răzbunător,
De am vreo vină încă ne găsită,
Te rog răzbună-te nepăsător.
Nu te opri ci vino-n grabă,
Să-mi iei din mine ce-i mai scump,
De inimă e vorba, ţi-o dau întreagă,
Căci nu mai vreau gândirea să-ntrerup.
Implor tot paradisul vostru zei,
Să coborâţi cu ură asupra mea,
Arătându-vă cu ce temei
Vă dau ofrandă inima.
5 Mai 1966
Zburaţi cocori sub cerul nesfârşit,
Aripile voastre largi stindarde,
Nu vă limitaţi în infinit,
Iar tu nu înceta, creează barde.
Alergaţi miei pe câmpul de smarald
Dansaţi fără nici o regulă precisă,
Ascundeţi-vă în al vântului fald,
Da pruncule, calea ţi-e deschisă.
Curgi râule în plină libertate,
Nu te opri în cale-ţi sfios,
În unde e atâta puritate,
Şi-n fiecare val un cântec sănătos.
Creşti mugur de stejar,
Avântă-te semeţ spre cer,
Desfă-ţi coroana hoinar,
Şi fii al codrului străjer.
Urcaţi pe stâncile albastre,
Zburdalnici cerbi şi căprioare,
Apropiaţi-vă mai mult de astre,
Beţi apă din a cerului izvoare.
1966
DRAGOSTE ETERNĂ…
Dragostea mea , de atâţia ani,
Lângă tine sunt mereu şi voi fi,
Chiar când nu voi exista,
Voi rămâne lângă tine.
Spre tine mă cheamă,
Glasul adâncului,
Misterios parcă.
Tunetul puşcăturilor de dinamită,
Când mă relaxez o clipă,
După efort, tu mă alinţi,
Cu trosnete, din încheieturile,
ARMĂTURILOR.
Întotdeauna când plec de la tine,
Soarele mă-ntâmpină zâmbitor,
E întuneric la tine,
Dar tu îmi zâmbeşti,
Prin gurile de galerii.
Ochii tăi sunt minuscule firicele,
De aur care sclipesc în LUMINA,
Lămpii de carbid,
La tine totul e splendid.
Eşti frumoasă ca o zână,
Iar eu te iubesc aşa cum eşti,
Eşti iubită frumoasă mină.
În pieptul tău bat mii de inimi,
De oameni, de perforatoare,
Sau de diferite motoare.
Totul pulsează cu o frecvenţă
Regulată, care ne face, ca noi toţi,
Să te IUBIM mai mult,
Iar tu să fii mai atrăgătoare,
Să ne laşi să scoatem,
De la sânul tău comorile,
Ce stau ascunse de veacuri.
Trebuie chiar de nu vrei.
Noi vom învinge duritatea
Rocilor şi vom scoate la
Lumină, comorile tale,
TEZAURIZATE.
Baia de Aries 13 Iulie 1965
***
Mihai LEONTE este un prieten şi colaborator al ziarului ,,TIMPUL”. Personal, apreciez vivacitatea acestui ,,BĂTRÂN” plin încă de tinereţe.
,,TIMPUL” 8 Octombrie 1998
Mircea CAVADIA scriitor Resita
CONSTATARE
Ce frumos vă şade vouă,
Suflete indiferente,
Chiar de ninge sau de plouă,
Voi rămâneţi tot latente.
Nu simţiţi mişcări vioaie,
Nemişcate-n sentimente,
Fie viscol, fie ploaie,
Voi rămâneţi tot latente.
De dureri nici nu vă pasă,
Chiar de zilele-s incerte.
Zi urâtă sau frumoasă,
Voi rămâneţi tot latente.
De iubire nici poveste,
Alte gânduri mai concrete,
De a-ţi vrea să se ateste,
Voi rămâneţi tot latente.
18 Mai 1965
SIMPLĂ IPOSTAZĂ.
acrostih
Cununi de raze, cât de cât aureolate,
Rupte din nu ştiu ce generatoare de lumină
Îţi sunt aduse proaspăt înmiresmate
Simple culori de o creaţie divină.
Talentul pictorului rămâne extaziat,
În faţa originalului care eşti tu,
Nu poate să transpună pe curat
Aureola simplă a frumuseţii de acu.
Visaţi voi stele, flori, natură, soare
Aruncaţi-vă privirile fără economie,
Sunt încă mic în lumea asta mare
Iradiază sufletul de o mare bucurie
Liniştit mă întreb: Se poate oare?
E posibil totuşi, căci totu-i poezie.
Valea Călugărească Iulie 1966
,,Iubire la prima vedere” este opera desăvârşită a naturii
Honore de BALZAC
